Acasa » Sport Life » Special » Opinie Adrian Țone: Dă speșăl uan

Opinie Adrian Țone: Dă speșăl uan

O tânără domnișoară doctor cu aspect și apucături ariene mă chestiona, intrigată fiind de opțiunile mele pro-interiste la finala Ligii Campionilor. Nu înțelegea cum pot ține cu o echipă antrenată de Mourinho, acel „dă speșăl uan" a cărui poză ar trebui să fie publicată în orice dicționar în dreptul cuvintelor aroganță, înfumurare, trufie, mândrie, dispreț, îngâmfare. Îi spun că tocmai el e motivul pentru care sunt susținătorul italienilor. Fiind nemulțumită de răspuns, am continuat spunându-i că într-un fotbal mort (sau, hai, treacă de la mine, cu lumânarea la cap), fără nicio speranță să revină vreodată la atributele pentru care a fost inventat, să redevină sport, și nu afacere, prefer un călău profesionist de talia lui Mourinho. Decât o moarte searbădă și lentă, mai bine una de pe un cal nărăvaș. Vorbesc prostii, așa-i? Adică mai vezi tu născându-se vreodată în fotbal un Pele, un Maradona, așa cum era el, gras, drogat, cu mâini de la Dumnezeu și neiubitor de paparazzi? Vreun Dobrin măcar? Crezi tu că vreunul dintre ei ar fi acceptat vreodată cuvintele portughezului: dați-le mingea, n-avem nevoie de ea, dominăm fără minge? Crezi tu că „plăcerea jocului" va mai însemna vreodată altceva decât un slogan al FIFA sau UEFA? Uite, îi zic doctoriței, în țara asta în care tu le cumperi de milă pempărși seniorilor internați la tine în spital din simbria ta de 1.000 de lei, asta până va ajunge 750, fără să pui vreodată mâna pe sfânta șpagă, eu sunt nemulțumit de conducere, dar nu pen
27 mai 2010, 08:20, Sport Life
Opinie Adrian Țone: Dă speșăl uan

O tânără domnișoară doctor cu aspect și apucături ariene mă
chestiona, intrigată fiind de opțiunile mele pro-interiste la
finala Ligii Campionilor. Nu înțelegea cum pot ține cu o echipă
antrenată de Mourinho, acel „dă speșăl uan” a cărui poză ar trebui
să fie publicată în orice dicționar în dreptul cuvintelor aroganță,
înfumurare, trufie, mândrie, dispreț, îngâmfare. Îi spun că tocmai
el e motivul pentru care sunt susținătorul italienilor. Fiind
nemulțumită de răspuns, am continuat spunându-i că într-un fotbal
mort (sau, hai, treacă de la mine, cu lumânarea la cap), fără nicio
speranță să revină vreodată la atributele pentru care a fost
inventat, să redevină sport, și nu afacere, prefer un călău
profesionist de talia lui Mourinho. Decât o moarte searbădă și
lentă, mai bine una de pe un cal nărăvaș.

Vorbesc prostii, așa-i? Adică mai vezi tu născându-se vreodată
în fotbal un Pele, un Maradona, așa cum era el, gras, drogat, cu
mâini de la Dumnezeu și neiubitor de paparazzi? Vreun Dobrin măcar?
Crezi tu că vreunul dintre ei ar fi acceptat vreodată cuvintele
portughezului: dați-le mingea, n-avem nevoie de ea, dominăm fără
minge? Crezi tu că „plăcerea jocului” va mai însemna vreodată
altceva decât un slogan al FIFA sau UEFA?

Uite, îi zic doctoriței, în țara asta în care tu le cumperi de
milă pempărși seniorilor internați la tine în spital din simbria ta
de 1.000 de lei, asta până va ajunge 750, fără să pui vreodată mâna
pe sfânta șpagă, eu sunt nemulțumit de conducere, dar nu pentru că
n-aș mai vedea vreo speranță. Nu, cu asta m-am obișnuit, dar e prea
plictisitor: Băsescu, fie-sa, Boc, Udrea, Băsescu, Boc, Udrea,
Băsescu, Băsescu, Băsescu. Nimic surprinzător, nimic palpitant.
Altfel ar fi, spre exemplu, cu Gigi Becali la Cotroceni,
„cancelarul” Virgil, evident la Cancelaria Președintelui, Teia
Sponte la finanțe, că el căra valiza cu bani, vărul Giovani Becali
la interne și justiție să rezolve ce are de rezolvat, iar nepoții
restul. Altfel, am muri dacă am fi conduși de un „dă speșăl uan”.
Dă România.